- Ocupaţiile de bază ale celor ale locuitorilor din cele două sate – Şanţ şi Valea Mare sunt exploatarea şi prelucrarea lemnului, activităţi de îngrijire şi regenerare a pădurii coordonate de Ocolul Silvic „Izvorul Someşului Mare“, agricultura, creşterea animalelor și valorificarea produselor de origine animală, meșteșugurile tradiționale (țesutul al război, realizarea de costume tradiționale autentice etc.)

- Fie că e vorba de serbări școlare, sărbători, celebrarea Crăciunului și a Anului Nou sau de Zilele Comunei, evenimentele din comuna Șanț sunt strâns legate de tradițiile locului. Oamenii de aici își poartă costumele populare, realizate manual, cu multă mândrie.

În manuscrisele lui Ion Pop Reteganul de la Academia Română găsim menționat un obicei practicat, înainte de anul 1900, pe Valea Someșului: „În ajunul Anului Nou rup o creanga de măr și o pun într-un vas cu apă rece și cu acela în fereastra dinlăuntru ți o țin până la Bobotează; dacă până atunci înfloare e semn că primăvara e buna, ba din contra- vai și amar!”

În același manuscris cu datele de mai sus întâlnim în continuare însemnarea: „Spre ziua de Anul Nou nu-i bine să se stingă focul, nici lumânarea, nici să adormi cu ușile închise, ca să poată intra norocul și chiar de-i dormi — aflând lumină și foc — să nu se nădăiască ca tu dormi”.

Este o practică de aflare a mersului vremii în noul an, pentru ca omul simplu să știe cum să-și organizeze muncile câmpului. În seara de Anul Nou se taie o ceapă în două, alegându-se 12 găoci (foi de ceapa) de dimensiuni egale. Acestea se așează pe o scândura, atribuindu-i-se fiecărei foi numele unei luni a anului și punându-se în ele sare. Ele se puneau într-o camera fără foc.

A doua zi se citea calendarul: în care găoace se topise sarea în întregime pe ambele cavități era luna moale, ploioasă, în care se topise numai pe o cavitate (stânga sau dreapta) era ploioasă în prima jumătate (stanga) sau în a doua jumătate (dreapta). Daca sarea nu era topită (dizolvată), luna era secetoasă fie în întregime, fie în jumătăți: prima secetoasă (de la 1-15), a doua secetoasă (de la 15-30).

Sfârșitul de an școlar este celebrat de către cei mici cu o serbare care pune în scenă un vechi obicei agrar: cununa grâului. Mici actori fac o clacă de seceriș, ca pe vremuri, cântând cântece populare, specific obiceiului.
În vechime, pe Valea Someşului Mare ocupaţa principală a oamenilor este cultivarea pământului, iar semănarea şi recoltarea grâului reprezenta o prioritate. Grâul era prima plantă cultivată și pentru că se cocea repede, trebuia secerat în 2-3 zile, ca să nu se scuture sau să dea ploile peste el.
Oamenii gospodari aveau nevoie de mână de lucru numeroasă, într-o singură zi, așa că se organiza o clacă, denumită „cununa grâului“. La clacă erau chemate fete și neveste harnice, care știau secera și cânta bine. Femeia gazdă obișnuia să meargă prin sat și se ruga de rude, prieteni și cunoscuți să-și lase fetele sau nepoatele la secerat. Aceasta muncă era o muncă voluntară, nu era plătită.
La finalul verii, în prima săptămână din septembrie, șănțenii de bucură de Zilele Comunei Șanț, o serbare câmpenească unde sătenii se adună, se bucură de spectacolele folclorice și de muzică ușoară organizate de Primărie și Consiliul Local. Evenimentul este animat, de fiecare dată, de dansatorii ansamblului folcloric local, „Izvorul Someșului“, dar și de trupa de Teatru Nescris „Consantin Iugan“, precum și de soliștii vocali din localitate.

În apropierea Sărbătorilor de Iarnă, comuna Șanț găzduiește o sărbătoare care dăinuiește de ani buni și adună toată comunitatea pentru a se bucura de atmosfera Crăciunului. Grupuri de școlari cântă, în fiecare an, colindele tradiționale și fac, de asemenea, urările de Anul Nou, conform obiceiurilor păstrate din generație în generație.

Pe Valea Someșului și în comuna Șanț s-au descoperit și o serie de datini interesante practicate în preajma Anului Nou, o perioadă considerate benefică pentru a afla cum va fi viitorul oamenilor și al recoltelor.
În apropierea Sărbătorilor de Iarnă, comuna Șanț găzduiește o sărbătoare care dăinuiește de ani buni și adună toată comunitatea pentru a se bucura de atmosfera Crăciunului. Grupuri de școlari cântă, în fiecare an, colindele tradiționale și fac, de asemenea, urările de Anul Nou, conform obiceiurilor păstrate din generație în generație.

Sursa Imagini si Text: Primaria Comuna Sant